Cancerul mamar
Fig. Tumora mamara
Care sunt simptomele cancerului mamar?
In primul rand trebuie mentionat faptul ca simptomele pe care le pot sesiza proprietarii sunt relativ subtile, de aceea este foarte important ca fiecare modificare pe care o sesizeaza la animal, fie ca este vorba despre apatie – animalutul nu este in apele lui – respiratie greoaie, orice fel de formatiune, neg, rana, trebuie imediat examinata de un medic veterinar.
Cel mai frecvent se poate observa una sau mai multe formatiuni de dimensiunile unui bob de orez sau de mazare, sub piele, bine delimitate, nedureroase. Apare cel mai des la nivelul mamelelor, intre acestea sau la baza mamelonului.
Ce analize se fac de obicei pentru punerea diagnosticului?
De obicei, cele mai la indemana sunt analizele de sange. Ele prezinta un tablou complet in ceea ce priveste starea de sanatate a animalul. Ecografia, radiografia sau RMN-ul se fac la recomandarea medicului specialist oncolog.
In ce consta tratamentul?
Tratamentul este unul complex. Aici sunt mai multe aspecte care trebuie abordate. In primul rand tratamentul cu citostatice este unul costisitor, daca vorbim de citostatice de calitate superioara, care asigura o toxicitate minima si un efect maxim. Daca se urmeaza schema de tratament, efectele citostaticelor sunt spectaculoase. Ca reactii adverse posibile la animale avem doar voma, diaree sau lipsa poftei de mancare, nicidecum simptomele care apar la oamenii care urmeaza tratament citostatic, dar acestea pot fi tinute usor sub control cu tratament de sustinere, nu sunt pe durata intregului tratament si nu au loc la fiecare tratament.
Tratamentul se face intravenos impreuna cu tratamentul de sustinere care este administrat la fiecare perfuzie cu citostatic. In general schemele de tratament includ o sedinta la doua saptamani in functie de stadiul in care se gaseste cancerul, sau o sedinta impartita in doua zile consecutive pentru a injumatati doza administrata pe zi astfel micsorand toxicitatea.
In ce masura se vindeca boala?
Literatura spune ca nu exista cancer care sa se vindece, iar medici nu pot promite minuni, dar in stadiul I al bolii putem vorbi despre vindecare. Stadializarea o face numai medicul veterinar specialist ! Nu se poate discuta despre un diagnostic on-line, la telefon sau dintr-o revista/carte !
Stadiile avansate de obicei presupun prindere limfonodala, metastazare la care se adauga si sindroamele neoplazice. Este greu de spus care sunt sansele in cancer pentru fiecare pacient, deoarece fiecare animal este diferit (rasa, varsta, sex, stare de sanatate etc) si cel mai important, fiecare cancer este diferit (ca structura, informatie gentica, reactie la medicamente) chiar daca vorbim de acelasi tip de cancer (mamar, pulmonar etc). Asta nu inseamna ca animalele nu au nici o sansa. Daca se respecta schema de tratament si biologia permite acest lucru, se pot obtine succese rasunatoare chiar si in cazul stadiilor avansate. Doar ca nu se poate vorbi despre vindecare totala, doar remisie in cel mai bun caz.
Care sunt rasele cu predispozitie la cancer mamar sau care sunt factorii care declanseaza boala?
Cancerul mamar este primul ca frecventa in lumea animalelor. In general cam 1 din 5 catele cu lactatie nervoasa dezvolta tumori mamare si 85% dintre catelusele necastrate fac lactatie nervoasa. Aceste cifre sunt luate strict din evidenta clinicii noastre. La catele avem cazuri atat la rasele de talie mica (Peckinez, Teckel) sau talie medie (Metis, Caniche, Cocker), de asemenea catele de talie medie spre mare (Ciobanesc German, Boxer, Rottweiller). Mai putine cazuri de cancer mamar apar la cele de talie foarte mare (Ogar Afgan, Dog German, Ciobanesti Carpatini, Mioritici etc).
Principalii factori sunt genetici sau hormonali. Bineinteles intervin si factori precum poluarea sau alimentatia. Se recomanda castrarea femelei inainte de primul ciclu daca nu doriti pui, dar daca se castreaza inaintea varstei de 1 an apar alte probleme. Acestea totusi nu sunt garantii, doar scad riscul.
Cum poate fi prevenit cancerul mamar?
Din pacate preventia in cancerul mamar nu este in mainile noastre 100%. Cel mai important este sa fiti atenti la animalutele dumneavoastra si in clipa in care sesizati formatiuni de orice fel sa mergeti IMEDIAT la un medic veterinar specialist in oncologie. Si acest aspect este important deoarece o operatie fara o analiza corespunzatoare a sanatatii pacientului si fara un tratament citostatic corespunzator INAINTE de operatie poate avea efecte dezastruoase. Nu amanati nici o clipa evaluarea corecta si aprofundata a animalului dumneavoastra chiar daca este vorba de un simplu papilom. Un examen facut corect de un specialist poate salva viata catelusei sau a pisicutei dumneavoastra si va poate scuti de multe tratamente si interventii mult mai costisitoare pe viitor.
De ce ajung pacientii tarziu la medic?
Diagnosticul de multe ori este pus gresit din lipsa de experienta sau de cunostiinte in domeniul oncologic, pentru ca fiecare medic are specializarea lui si nu putem sa le stim pe toate oricat ne-am dori. Din aceasta cauza ajung sa plateasca pretul suprem animalele noastre.
Pe de alta parte stapanii pacientilor nostri amana vizita la medic din motive de genul : lipsa timpului sau a banilor, sau “e doar o bubita mica, nu are nimic sau lasa-l pana in toamna poate ii trece “ . Asta pentru ca nu stiu ca primavara si toamna cancerul explodeaza si sansele pe care le are animalul cand formatiunea este doar “o bubita mica” sunt de aproape 100%. Primavara si toamna au loc schimbari hormonale la femele, fapt care favorizeaza dezvoltarea cancerului mamar, de asemenea organismul animal se obisnuieste greu cu schimbarile de temperatura si presiune atmosferica si majoritatea resurselor imunitare revin combaterii racelilor, astfel incat celulele tumorale se pot multiplica in voie, cum s-ar spune. Acesti factori si ceilalti amintiti cumuleaza cu timpul si cam in jurul varstei de 7 ani explodeaza. Aceasta nu este o regula. Cifra scade sau creste invers proportional cu talia animalului, aici este vorba si de metabolismul animalelor.
Animalul trebuie luat in considerare ca un membru al familiei si sanatatea acestuia trebuie prioritizata in acelasi mod.